Bali, Uncategorized

Despre cutremurele din Bali și frică

În România nu am experimentat cutremure, dar în Bali acestea sunt destul de frecvente.

Eram în Sanur Beach când am simțit primul cutremur de 7 grade. Pentru câteva secunde am înghețat. Apoi am sărit din pat direct în stradă. Am continuat să fiu „înghețat” pentru câteva ore bune. De fapt, abia la aproape o lună de la acest cutremur pot spune că nu îmi mai este frică de ele.

Ce-i cu frica asta? De unde vine?

În primul rând să clarificăm că sunt două tipuri de frici. Una este frica de moarte (are legătură cu supraviețuirea) și cealaltă este frica învățată.

Frica de moarte este firească. Când am auzit pereții trosnind și geamurile de la ușile glisante tremurând, am sărit din pat, așa cum eram, am ieșit pe ușă, am traversat recepția și restaurantul și am mers direct în stradă unde nu se putea prăbuși nimic pe mine. Multă vreme m-am gândit la reacția mea. Am reacționat, nu am acționat. Când am văzut că piscina de deasupra restaurantului s-a fisurat mi-am dat seama că a traversa acest spațiu pe timp de cutremur nu este tocmai sigur. S-ar putea să nu ajung la stradă.

Deci, inițial am înghețat, neștiind ce se întâmplă, neavând nicio altă experiență similară în trecut și neștiind ce să fac. Apoi am fugit.

Am făcut asta de mai multe ori, inclusiv trei săptămâni mai târziu când eram în Ubud, de această dată într-o casă, la etajul unu. M-am așezat sub o grindă și am așteptat să se termine. Apoi am ieșit afară.

A două frică este învățată. De unde știu eu despre cutremure din moment ce nu am experimentat niciunul? De ce mi-e frică nu doar în timpul cutremurelor (ceea ce este firesc), ci stau cu sufletul la gură de frica următorului? Sau de frica vreunui tsunami. La fel, nu am experiența unui tsunami.

E simplu. Nu am trăit, dar am auzit povești. I-am ascultat pe alții cum au povestit ce au auzit sau au trăit. Și am preluat frica lor. În familie mi-au zis de multe ori despre cutremurul din ’77 care a devastat țara. Nu știu dacă este adevărat, dar știu că „a devastat”, cunosc frica celor care mi-au povestit. Și de frica unui cutremur „devastator”, tremur și nu pot dormi, deși casa se clatină, dar nu a căzut nici măcar telecomanda de la aerul condiționat, nimic de pe pereți. Iar cutremurele au loc la 200 km depărtare, în apropiere de altă insulă.

A acționa și a reacționa

La ultimul cutremur pe care l-am simțit, a avut 5.5 grade, eram în pat, dormeam. Din somn m-am trezit lucid și am așteptat să văd ce se întâmplă. Am observat. Doar ne-a legănat puțin, n-a fost cazul să acționez. Am adormit la loc.

Între a acționa și a reacționa este foarte mare diferență. Reacția își are originile în frică. Frica, odată ce îi sunt văzute rădăcinile, se dizolvă. Acțiunea vine din experiență practică.

Lasă un răspuns